Concepte de baza 2

Concepte de baza 2

 

In plus, analiza trecutului – chiar reusita, nu ajunge intotdeauna, deoarece „simptomele persista adesea, in pofida constientizarii reprezentarii refulate”. Am putea spune ca Gestalt Terapia propune, intr-o anumita masura, o inversare a procesului vindecarii: in psihanaliza, constientizarea presupune o antrenare a unei modificari a unei perioade traite, in timp ce in Gestalt, modificarile perioadei traite permit o schimbare a comportamentului, acompaniat de o eventuala constientizare. Pentru psihanalisti, disparitia simptomului este un „lux”, pentru Gestalt-isti constientizarea este deseori considerata asa.

In analiza, se poate intampla ca relatia „duala” verbala, in secret, in cabinet, sa permita dezvoltarea unor „rationalizari” morbide (depresive), sau chiar evocarea fantasmelor – uneori la limita delirului – aceasta, fara nicio confruntare cu realitatea sociala exterioara. De exemplu, „eu pot sa ma percep ca fiind extraordinar de <seducator si intreprinzator>, in timp ce intr-o situatie reala de grup, implicând cuvântul si interactiunea, sa se vada imediat ca trasaturile sunt diferite.”[1] Perls are ipoteza ca instaurarea unor „setari” specifice ale vindecarii se explica prin fobiile personale patologice ale lui Freud.

S-a demonstrat ca psihanaliza nu este niciodata „neutra” la modul absolut, clientul percepând intuitiv sentimentele profunde, chiar daca sunt controlate. „Sacha Nacht precizeaza <Mult timp, analistii au fost convinsi ca pot stapâni si chiar elimina propriile lor reactii contra-transferentiale inconstiente, prin atitudinea de neutralitate. Noi stim astazi ca acest contra-transfer este la fel de fecund in munca analitica ca si transferul>.”[2] In plus, clientul cauta sa satisfaca inconstient asteptarile terapeutului sau – de exemplu, el ii aduce vise frumoase, sau o alta situatie oedipiana etc.

Tema freudiana a ambivalentei – dezvoltata apoi de Jung – isi gaseste corolarul in Gestalt, in munca de integrare a polaritatilor opuse, precum: dragoste / ura, violenta / tandrete, autonomie / dependenta, aventura / securitate, masculinitate / feminitate etc.

Visul este foarte folosit in cele doua abordari, dar si intr-un mod diferit: in analiza, el foloseste drept baza a unor asocieri verbale si face loc unei interpretari. In Gestalt, identificarea succesiva a diverselor elemente din vis antreneaza deasemenea asociatii, acompaniate adesea de reactii emotionale, corporale, eventual amplificate de actiuni de tip psihodramatic.

Daca in acceptiunea lui Freud rezistentele sunt alcatuite din tot ceea ce se opune accesului terapeutic la inconstient precum si orice perturba „munca terapeutica”, Perls ofera alta perspectiva. Astfel, el considera ca „rezistenta merita sa fie luata in considerare: ea nu este un perete de doborât, ci o forta creatoare in perspectiva unei lumi dificile.”[3]

Din unele puncte de vedere, Gestalt Terapia reia psihanaliza si nu i se opune, completând aspecte pe care contextul cultural al vremii, ca si personalitatea lui Freud, nu au permis a fi explorate. In fapt, Perls propunea „o revizie a teoriei lui Freud”- dupa subtitlul initial al primei sale lucrari – „Eul, foamea si agresivitatea”. Totusi, daca ne referim la conditiile minimale puse de Freud, Gestalt Terapia nu poate fi considerata ca o abordare psihanalitica. „Freud scrie, in 1922, intr-un articol intitulat <Pietre unghiulare> ale terapeuticii psihanalitice, <Afirmatia relativa a existentei proceselor mentale inconstiente, ralierea rezistentei si refularii, importanta acordata sexualitatii si complexului Oedip: acestea sunt punctele esentiale pe care le trateaza psihanaliza, dar si fundamentele teoriei sale. Cine nu le accepta global, nu se va numara printre psihanalisti.>”[4]

Mihai Albu

[1] Ginger, Serge (b), p. 112

[2] Ginger, Serge (b), p. 112-113

[3] Apud Ginger, Serge (b), p. 117

[4]Apud Ginger, Serge (b), p. 122

AICI gasesti informatii despre formarea in psihoterapie, metoda gestalt terapie integrativa.

Leave a Reply