Fundamente orientale ale Gestalt terapiei 2

Fundamente orientale ale Gestalt terapiei 2

Zen

Pe aceasta linie, influentele din cadrul Gestalt Terapie, dinspre curentele filosofice si de viata ale extremului Orient se dovedesc extrem de utile si fertile. Merita sa reamintim aici influenta lui Paul Weisz, unul din „cei sapte” (fondatori ai Gestalt terapiei), pasionat de zen si de „puterea lui Aici si Acum”.

„Tch’an” este o alta varietate de budism, importat in China din India de Bodhidarma, in secolul 6 d.C. Sase sute de ani mai tarziu, in secolul 13 d.C., a castigat Japonia, unde a primit si numele de Zen. Sapte secole mai tarziu, ajunge in Europa si America.

Zen-ul invata: „Nu este nimic de asteptat: ceea ce se intampla, se intampla. Nu exista legi, reguli si sfarsituri, nici in natura, nici in gandire.” Este de ajuns sa practici „lacher-prise” si „sa treci fara intrerupere de la un lucru la altul, dintr-un moment in altul, cu o continua detasare”. „Nimic nu e permanent: doar nepermanenta este permanenta.” „Nu putem sa facem baie de doua ori in acelasi rau”. „Timpul nu este o linie, ci o succesiune de puncte din <acum>, care nu lasa urme. Trecutul, viitorul, nu sunt existenta. Doar aici si acum  exista. Cum sa facem? Cum sa actionam? Cum trebuie sa fie comportamentul nostru aici si acum?”[3]

„A accepta realitatea – ceea ce este esentialmente nepermanenta – este deasemenea un principiu fundamental si o experienta Zen, in practica concentrarii – observatiei, in timpul Zazen si in viata cotidiana. Sa observi emergenta si fuga de propriile ganduri, sa nu fugi de nimic si sa nu cauti nimic: <Sa nu fugi de iluzii. Sa nu cauti adevarul.> Inseamna sa accepti realitatea, inclusiv a noastra, asa cum ni se prezinta – uneori fericita, alteori dureroasa. <Chiar daca iubim florile, ele se ofilesc.>”[4]

Zen-ul recomanda „hishiryo” sau „ne-gandirea”, care pare sa emane din niste nivele profunde, subconstiente, ale creierului central. Acestea sunt mobilizate de meditatia fara obiect, ceea ce permite aparitia si extinderea ritmului Alpha, permitand o „sincronizare” a creierului stang si al celui drept, ceea ce permite o constiinta mai clara a emotiilor incercate de corpuri.

„In defileul neintrerupt al dorintelor, proiectelor, amintirilor agreabile sau traumatizante, discursuri compensatoare, autocritice care apar, meditatorul atent nu retine nimic, nu aproba nimic, nu condamna nimic, dar lasa totul sa curga. Procesul terapeutic rezida in aceasta secventa:

  • sa lasi sa se intample productia mentala, ceea ce presupune un minim de incredere in sine
  • sa mentii atentia asupra unui fenomen, fara sa prelungesti sub nicio forma existenta sa, ceea ce presupune ca meditatorul conserva un minim de umor si de luciditate atenta
  • sa abandonezi fenomenul si sa te intorci la obiectul meditatiei

Daca aceste conditii sunt reunite, fara incetare se vor prezenta formatiuni mentale patologice si acest subiect le va infrunta, le va vedea si se va detasa…”[5] Regasim aici ideea din Gestalt Terapie a succesiunii neintrerupte de „formatiuni si distrugeri de Gestalt-uri” in „constiinta continuum”. Schnetzler continua: „Pentru a explica acest proces de schimbare, putem utiliza o terminologie psihanalitica si sa facem apel:

  • la o succesiune de micro-descarcari emotionale, constituind abreactii repetate;
  • la o succesiune de constientizari integrante, sarcina care, <nu este imposibila, oricat de grea ar fi>, spune Freud.”

Dintr-o perspectiva behaviorista, am spune ca „productiile mentale problematice incarcate de anxietate sunt examinate intr-un calm atent al meditatiei, declansand astfel un proces de extinctie al angoasei conflictuale si permitand in final ceea ce terapeutii numesc deconditionare /…/ De fiecare data, micro-eliberarea este posibila prin viziunea lucida a unei constiinte care nu se identifica cu niciuna din perechile opuse, in jocul dialectic in cadrul fenomenul considerat. Aceasta constiinta consta in faptul ca Zen intelege si asculta de <ne-gandire>. <Ne-gandirea>, astfel inteleasa, este deci aceasta atitudine fundamentala, nedualista, care, in momentul viziunii penetrante, la nivelurile la care se exercita, permite Eliberarea.”[6]

Dar care ar fi diferentele principale intre Zen si Gestalt? Dupa S. Ginger[7] urmatoarele trasaturi ar putea face diferenta:

  • abordarea Zen nu se poate concepe fara ajutorul unui Maestru si cuprinde o perioada de supunere totala autoritatii sale – acest lucru in atentia discipolilor mai avansati: „Daca-l gasesti pe Budda pe calea ta, omoara-l”, ceea ce constituie o buna punere in garda contra introiectiilor de orice fel! Procesul Gestalt-ist implica, in principiu, responsabilizarea autonoma a clientului;
  • Zen-ul insista asupra <bogatiei imobilizarii>, in timp ce Gestalt Terapia valorizeaza miscarea;
  • practica Zen cere o disciplina asidua si un abandon al Ego-ului, in timp ce Gestalt Terapia autorizeaza uneori un anume hedonism, putand chiar sa se treaca prin perioade de egotism – caricaturizat intr-un mod provocator de prea faimoasa <rugaciune a lui Perls>!”

 

Mihai Albu


[3] Maestrul de Zen Taisen Deshimaru

[4] S. Ginger (b), f. 153

[5] dr. Schnetzler, psihiatru apud S. Ginger (b), f. 154

[6] S. Ginger (b), f. 155

Leave a Reply