Fundamente orientale ale Gestalt terapiei

Fundamente orientale ale Gestalt terapiei

Dupa cum scria Serge Ginger in 1994: „…un mare numar de fizicieni contemporani sunt pe cale sa bulverseze complet conceptele noastre cele mai clasice precum cele ale materiei, al obiectului, al spatiului, al timpului, al cauzei si efectului etc., adaugand astfel gandirea traditionala a misticilor orientali – care n-au disociat niciodata materia de spirit si mereu au perceput toate obiectele si toate fenomenele lumii ca aspecte diferite dar strans interdependente de o realitate dinamica, etern vie, organica, spirituala si materiala” simultan.

Ceea ce in acea perioada era doar o potentialitate, acum este (o alta) realitate. Filme documentare precum „What the Bleep do we Know”, „The Secret”, „Quantum Physics” sau „Intelligent Design”, aparute din 2005 incoace, demonstreaza, prin vocile unor oameni de stiinta renumiti (inclusiv detinatori ai Nobelului pentru fizica) ceea ce gandirea orientala afirma de mii de ani: Materia si Spiritul sunt interdependente.

„Ideea centrala a teoriei cuantice este ca observatorul nu este necesar numai pentru a observa proprietatile unui fenomen atomic, dar si pentru a le provoca. […] Electronul nu poseda proprietatea obiectiva, independenta de spiritul meu.”[1] Este deasemenea optiunea abordata deliberat de terapeutul Gestalt-ist fata de clientul sau caruia nu-i observa comportamentul „in sine”, ci pe cel cu care el intra in inter-relationare, explicita sau implicita, cu o implicare controlata. Tema Gestalt-ista a constiintei continue si a „succesiunii Gestalt-urilor”, aparitia si disparitia figurilor pe un fond, aminteste de cea a lumii fluide, in transformare permanenta, simbolizata de Yi-King (Cartea Transformarilor)

Taoismul

Taoismul este o „metafizica a spontaneitatii”, a tolerantei, a libertatii. Aceasta din urma se obtine participand la vasta miscare naturala a universului, netulburand armonia lumii, cultivand „wu-wei”- neintervenind in cursul lucrurilor. Cartea de capatai a taoismului este Tao-te-king (Cartea Caii) si ii este atribuita lui Lao-Tseu, contemporan cu Confucius, care a trait spre sfarsitul secolului al V-lea i.H. Este cea mai tradusa carte din lume, dupa Biblie.

Contrar confucianismului, taoismul nu se concentreaza pe cautarea Binelui – din moment ce totul „vine natural”; atat Binele, cat si Raul, iar contrariile „duc automat” unul catre celalalt: cand numim un lucru, oricare ar fi acesta, apare si opusul sau.

Astfel, exista doua mari principii  inseparabile:

  • Yin (femininul) – simbolizand frumusetea, recele, intunericul, pamantul, luna, uneori reprezentat de un patrat exprimand stabilitatea;
  • Yang (masculinul) – simbolizand adevarul, caldul, lumina, puterea, cerul, soarele, reprezentat uneori de un cerc, exprimand miscarea.

In reprezentarea clasica aceste sunt separate de o linie sinuoasa, astfel incat lungimea conturului fiecareia sa fie egal cu lungimea conturului total al celor doua si ca jumatatea yin (negrul) contine un punct din yang (albul) si reciproca; este vorba de doua contrarii fundamentale complementare. Aceasta tema a polaritatilor opuse si complementare, deja evocata mai devreme: agresivitate/tandrete, masculinitate/feminitate etc., este frecventa in  Gestalt Terapie.

Taoismul „venereaza” corpurile, pe care nu le considera inchisori ale spiritului ci locuintele acestuia. De altfel, „un efort nu este fructuos decat daca este realizat cu bucurie”[2]. Este vorba de a trai intens „aici si acum” caci „trecutul este o greutate moarta si numai prezentul este viu”

 

Serge Ginger (Ginger (b), f. 148) arata stransa inrudire a unor concepte din taoism si Gestalt Terapie:

  • exprimarea si trairea libera si spontana (in sensul de „ce-o fi o fi”);
  • importanta corpului ca locuinta pentru spirit;
  • eliberarea de raportarea la introectii moraliste („trebuie sa…”);
  • integrarea polaritatilor contrarii;
  • concentrarea pe „aici si acum”;
  • „teoria paradoxala a schimbari”, care implica in primul rand acceptarea a „ceea ce este”;
  • principiul continuum-ului constiintei, flux permanent de constructie si distrugere a Gestalt-urilor.

Spre (o oarecare) deosebire de Gestalt Terapie, taoismul valorizeaza „neterminatul”, considerand ca „tot ceea ce este imperfect este mobilizator pentru schimbare” (foarte similar „efectului Zeigarnik” folosit intr-o „proportie rezonabila”). Taoismul considera ca „orice emotie exacerbata rupe armonia naturala” si propune omului sa devina imperturbabil, chiar daca „Universul intreg se clatina”.

Mihai Albu

 

Leave a Reply