Originile filozofice ale Gestalt terapiei

Originile filozofice ale Gestalt terapiei

Fenomenologie

Concepte de baza

  1. este mai important sa descrii decat sa explici: intrebarea „cum?” precede „de ce?”;
  2. ceea ce este esential este traiul imediat, asa cum este el simtit corporal, dar si procesul care se deruleaza intr-un anumit moment, intr-un anumit loc;
  3. perceptia noastra despre lume si despre anturajul nostru  este dominata de acei factori subiectivi irationali, care le confera un sens diferit pentru fiecare dintre noi în parte;
  4. acest lucru declanseaza, în particular, importanta unei constientizari a propriului corp si a timpului trait, ca experienta unica a fiecarui om, straina de orice teoretizare stabilita anterior.

Existentialism

Concepte de baza

  1. prioritatea trairii concrete, in raport cu principiile abstracte. Poate fi considerat „esential” tot ceea ce se raporteaza la modul omului de a-si demonstra existenta, de a si-o asuma, de a si-o orienta, de a o dirija. Intelegerea de sine pentru a trai, pentru a exista, fara a-si pune întrebari teoretico-filosofice, este existentiala: aceasta este spontana, traita, departe de a fi savanta;
  2. particularitatea fiecarei experiente individuale, obiective si subiective;
  3. notiunea de responsabilitate specifica fiecarei persoane, care participa activ la constructia propriului proiect existential si care confera un sens original celui care o simte, creandu-si zi de zi libertatea sa relativa.

 

Astfel Noel Salathe considera Gestalt drept „o <antena terapeutica a existentialismului> care abordeaza cinci constrangeri existentiale fundamentale: sfârsitul, responsabilitatea, singuratatea, imperfectiunea si absurdul. Pentru noi, nu este vorba de constrângeri de care ne legam cu incapatanare, ci de intrebari si lucruri centrale, deseori mobilizatoare.”[1]

 

Astfel, putem spune ca terapia Gestalt este o abordare „fenomenologica clinica”, centrata pe descrierea subiectiva a (re)sentimentelor clientului in fiecare caz particular si prin constientizare <intersubiectiva> a ceea ce se întâmpla intre el si terapeut.

Mihai Albu.


[1] Ginger, Serge (b) – „La Gestalt – une therapie du contact”, Editura „Hommes et Groupes”, Paris, 1987, p. 67.

AICI gasesti informatii despre formarea in psihoterapie, metoda gestalt terapie integrativa.

Leave a Reply