Psihanalisti care au influentat Gestalt terapia: Donald W. Winnicott

Donald W. Winnicott (1896-1971)

 

Dincolo de influenta directa a psihanalizei „clasice”, Gestalt Terapia s-a construit şi sub influenta unor conceptelor novatoare din psihanaliza, elaborate de dizidenti, colaboratori sau urmaşi ai lui Freud. Astfel, vom gasi mai jos, numeroase puncte de vedere, abordari comune acestora si Gestalt Terapiei.

“Unul dintre psihanalistii contemporani, ale carui teze sunt foarte apropia de cele din Gestalt terapie este Donald Winnicott. Dupa Marie Delacroix „apare clar în opera lui Winnicott:

–          ca este influentat de fenomenologie.

–          ca isi bazeaza practica clinica pe raporturi între copil si mediul înconjurator.

–          ca acorda un loc mai important nevoilor decat impulsurilor.

–          ca acorda o anumita valoare experientei, derularii sale si deci procesului.

–          ca acorda un loc corpului real si ca nu considera neaparat ca o „trecere la act” o actiune realizata în contextul terapeutic.

–          ca utilizeaza interpretarea cu prudenta si parcimonie.

–          ca privilegiaza jocul si creativitatea, si prin aceasta, un anumit tip de relatie între el si clientul sau;

–          ca nu face niciodata referire la mitul lui Oedip”[1]

Delacroix subliniaza paralela între „self”-ul propus de Goodman si Perls si cel al lui Winnicott: „In Gestalt, <self>-ul este un proces temporar implicând un organism si mediul sau, interactiuni care alimenteaza cresterea unuia sau a altuia. Acest proces se desfasoara de-a lungul unui ciclu de contact – retragere în cadrul caruia organismul îsi gaseste frontiera /…/ La Winnicott, <self>-ul este nucleul central al fiintei, care se constituie datorita contactului cu mediul, de care trebuie sa se diferentieze pentru a-si gasi limitele…”[2]

Winnicott subliniaza nevoia primordiala de securitate si de aprobare, prealabila oricarei aspiratii la interdependenta si care precede „capacitatea de a fi singur”. Regasim adesea, in grupurile terapeutice Gestalt-iste, grija de a constitui, un climat calduros de încredere si securitate, care sprijina ulterior o mai mare „asumare a riscului”,  in terapie dar si in viata personala.

Dupa cum subliniaza si Ginger „punctele de convergenta dintre Perls si Winnicott sunt multiple, atat pe plan teoretic, cat si metodologic sau tehnic si putem considera ca Winnicott a stabilit o punte intre psihanaliza si Gestalt.”[3]

 

Mihai Albu


[1] Apud Ginger, Serge (b), p. 132

[2] Apud Ginger, Serge (b), p. 133

Leave a Reply